Un an bun se începe cu o degustare

Cum ştii că urmează să ai un an norocos? Îl începi cu o degustare de vin.

Ca să marcăm acest moment, ne-am strâns în locul nostru favorit pentru degustări: la C House Milano.

În prima lună din an, am avut ocazia de a ne bucura de vinurile cramei Aramic.

În anul 2010, în inima zonei Silagiului din județul Timiș, începea să se scrie o poveste cu pasiune și tradiție. Adam și Cosmin Crăciunescu, tată și fiu, au pus bazele Cramei Aramic cu capital 100% românesc, dorind să reînvie tradiția viticolă uitată de peste 3 decenii în această regiune.

În perioada 2010-2012 au readus la viață terenuri și soiuri de struguri cu tradiție.

În 2015 Crama Aramic a produs primul strop de vin. Aceasta a fost etapa în care investiția semnificativă într-o linie performantă de îmbuteliere, cu o capacitate de 200.000 de litri, a devenit o realitate.

În 2020, an nu tocmai norocos, Crama Aramic s-a bucurat de finalizarea a patru proiecte majore. Printre acestea, se numără un spațiu modern destinat degustărilor de vin și evenimentelor.

Am ascultat cu interes fiecare cuvânt spus de Adam Crăciunescu şi m-am transpus în povestea şi în pasiunea lor cu fiecare înghiţitură de vin.

Am început seara nerăbdători să încercăm preparatele din noul meniu de la C House Milano, însă până am ajuns la acest capitol, ne-am bucurat combinaţii de vinuri fresh şi brânzeturi.

Soiurile de vin încercate şi mixurile de brânzeturi au fost:

1. Fetească Albă + Aperifrais Ile de France

2. Sauvignon Blanc Piatra Soarelui + Havarti Castello

3. Rosé + British Cheddar Delaco D’Exceptie

4. Fetească Neagră + Caşcaval Sofia Delaco

5. Fetească Neagră Baricat + Grana Padano Delaco D’Exceptie

Am avut parte şi de o surpriză, deoarece la primul soi de vin, am avut ocazia de a încerca varianta din 2022, cea oficială, dar în paralel am gustat şi producţia recentă, din 2023.

Am observat diferenţe de aromă, textură şi, bineînţeles, culoare.

Primul, cel din 2022, a fost foarte fin şi delicat, iar dacă ar fi să îl compar cu un sentiment, ar fi acela când citeşti pe plajă fără să ai noţiunea timpului şi lumea se comprimă în jurul tău.

Cel tânăr, din 2023, a fost o idee mai tulbure, ca o zi în care te joci în valurile puternice ale mării.

Că tot vorbeam de începutul de an, ţinând cont de comparaţiile pe care le fac, aş putea spune că sunt deja cu gândul la vară.

Da, sunt. Şi atunci o să stau pe balcon cu o Fetească Albă şi un platou de fructe.

Dar între timp, o să mă bucur de fineţea vinurilor roşii în sufragerie.

Nu este o surpriză faptul că, şi la această degustare, favoritul meu a fost un soi de vin roşu. Ultimul şi, categoric, nu cel din urmă.

Deşi am trăit o bună parte din viaţă cu convingerea că mie nu-mi plac vinurile roşii, acum nu mă mai satur de ele.

Bineînţeles, dacă mă întrebai, nici nu ştiam ce este acela un vin baricat, iar acum îmi sclipesc ochii când îl văd.

Vinurile baricate sunt cele depozitate într-un butoi de lemn. În acest mediu, vinul are mai mult oxigen, fapt ce îi rafinează gustul şi textura, ieşind la suprafaţă, într-un mod mult mai intens, aromele fructate.

Pe lângă asta, lemnul de stejar determină vinul să fie mai cremos.

Deci avem contrastul perfect între Feteasca Neagră baricată, un vin elegant şi complex, asociat cu Grana Padano, dură şi „necioplită” la exterior, cu o aromă puternică de alune, sărată exact atât cât trebuie şi care, după senzaţia granulată, ţi se topeşte în gură.

Nu glumesc absolut deloc când spun că m-am bucurat de fiecare înghiţitură din acest duo senzaţional.

Brânzeturile, ca de fiecare dată, ne-au fost prezentate de colegul de blogosferă, Daniel Botea, degustător autorizat de brânzeturi şi cel mai mare fan brânză.

Printre soiurile de vin şi o călătorie prin imaginaţia mea, am şi mâncat, că doar vă spuneam mai sus că aşteptam să încerc preparatele din noul meniu.

Pentru că voiam ceva uşor mai light, dar nici salată, am ales o porţie de humus cu vită şi a fost absolut delicios. Vita a fost foarte fragedă şi, în combinaţie cu humusul, a fost on point.

Şi dacă tot am zis de salată, ghiciţi cine s-a săturat de mâncare sănătoasă deja? Nu că m-aş fi îngrăşat de sărbători, am avut grijă de asta înainte.

Aşadar, ştiţi că orice guriţă de vin roşu şi brânzeturi vin cu eforturi a doua zi, dar pentru experienţa asta, zic eu că merită să fiu şi o lună la dietă.

Dar ştiu că în luna asta oricum o să beau un pahar de vin roşu (sau uneori poate două) la fiecare sfârşit de săptămână.

Cu gândul la paharul de vin pe care e prea târziu să îl beau şi nici măcar nu e sfârşit de săptămână, îmi iau la revedere cu un exerciţiu funny:

Daniel obişnuia să poarte la fiecare degustare un tricou cu Emmentaler, fapt ce îţi scotea în evidenţă că el este „Cheese Man”, dar de data aceasta a renunţat la el.

Însă dacă tastezi pe Google „tricou Emmentaler”, o să dai acolo de Daniel. Mi s-a părut foarte fun, vă las să încercaţi.