Locuri de vizitat în apropiere de Craiova #2

Anul acesta toţi românii s-au bucurat, cu mic, cu mare de match-ul celor două zile libere, cu ocazia Sfântului Andrei şi 1 decembrie, perfect legate de weekend.

Aşadar, pentru că am avut 4 zile de „weekend”, era şi păcat să stăm acasă să facem curat, să gătim, să mâncăm şi apoi să băgăm Netflix & chill.

Ce-am făcut? Am plecat hoinari prin România, că doar sărbătoream Ziua Naţională!

Unde ne-am oprit? Nu departe de casă, dar suficient cât să uităm de toate grijile şi de monotonia zilnică pentru câteva zile, #PrinHD, direct în Ţara Haţegului.

Ne-am pus la drum pe la 8 şi pe la 12:15 eram acolo, cu opririle de rigoare.

Poate că nu e la o aruncătură de băţ, dar credeţi-mă când vă spun că e o oază de linişte şi puritate.

Prima oprire a fost în Teliucu Inferior, unde am prins festivităţile de 1 decembrie şi a fost o experienţă super frumoasă.

Copiii din Teliucu au cântat piese tradiţionale & patriotice, ne-au invitat să cântăm şi noi, împreună cu ei, imnul naţional, au recitat poezii compuse de ei despre România, iar ulterior au preluat ştafeta interpreţi de folclor din capul locului.

În cadrul festivităţilor ne-am fericit şi burticile, că am mâncat o fasole cu cârnaţi ceva divin, însă piesa de rezistenţă, cu siguranţă, au fost murăturile. Vă spun cu mâna pe inimă, neam din neamul meu n-a mâncat aşa ceva.

Colac peste pupăză, am băut chiar şi ţuică fiartă, pe lângă un pahar de vin fiert. Nu mai băusem ţuică de când stăteam la cazan când eram mică şi „mă făceam bunică” (bunica făcea ţuica şi o mai gusta din când în când şi eu ziceam că mă fac bunică pentru că o mai gustam şi eu).

Copiii de la şcoala din comună au pregătit chiar şi „suveniruri”, iar eu am plecat acasă cu două globuleţe cu îngeraşi făcuţi din hârtie, care sunt deja în pomul de Crăciun.

După câţiva stropi de ploaie şi un curcubeu, pe cerul albastru şi pe cerul gurii, am plecat spre cazarea noastră pentru acest weekend, în staţiunea Râu de Mori – Pensiunea Clif Alpin.

Pe măsură ce ne apropiam de cazare, priveliştea era din ce în ce mai frumoasă şi nu a fost deloc un şoc să vedem că era şi puţină zăpadă prin zonă, deşi tabloul de toamnă încă era prezent, pe alocuri.

Eu, sinceră să fiu, mă pregătisem chiar cu echipamentul de ski, dar nu era chiar aşa de multă zăpadă, totuşi, însă suficientă cât să fie gheaţă pe jos.

Când am coborât din maşină am alunecat şi am tot alunecat şi mi-am dat seama că, oricât de mult îmi place mie căldura, mi-a fost dor de senzaţia asta.

Ne-am instalat bagajele şi am strâns gaşca la poveşti, am mai şi băut, dar de data asta am trecut pe vin. Eu, cel puţin.

Pe măsura discuţiilor am aflat mai multe informaţii despre staţiune. Este o staţiune ascunsă în Munţii Retezat şi e perfectă pentru iubitorii sporturilor de iarnă (nu că eu m-aş număra printre ei, mi-am luat la mine echipamentul de ski pentru că eu mă duc pe pârtie că-i place lui Marius să schieze şi mie să beau vin fiert, plus că am nişte pantaloni de ski super mişto luaţi dintr-un second hand din Herculane cu 3 lei, ar fi şi păcat să nu-i port).

Am mai scris că mie îmi place istoria şi am rămas surprinsă să aflu că staţiunea își are rădăcinile în anii ’70, când a fost înființată în locul unei colonii muncitorești, inițial construită pentru lucrătorii și minerii implicați în proiectul amenajării hidroenergetice de pe Râul Mare – Retezat și în construcția masivului baraj Gura Apelor. Aflată într-un loc sălbatic, în munți, primele barăci au fost ridicate pentru a găzdui personalul necesar acestor operațiuni.

După finalizarea proiectului și plecarea muncitorilor, colonia a fost demolată în anii ’80. În aceeași perioadă, a fost construit primul complex turistic, un motel destinat angajaților Combinatului Siderurgic din Hunedoara, transformare ce a adus cu sine și înființarea Serviciului Salvamont Hunedoara, având voluntari dedicați care au contribuit la amenajarea unei pârtii de aproximativ 250 de metri și la construirea primului teleschi din Retezat în Râușor.

Așadar, din peisajul inițial al coloniei muncitorești, stațiunea Râușor a evoluat într-un centru turistic cu facilități moderne, menținând totodată o parte din istoria sa legată de dezvoltarea hidroenergetică și industrială a regiunii.

Începând cu anii ’90, primăria comunei Râu de Mori a demarat procesul de parcelare a terenurilor din Râușor și vânzarea acestora către cei interesați să construiască case de vacanță sau pensiuni.

Autoritățile locale au avut în vedere transformarea acestei noi zone turistice într-un domeniu schiabil, cu planuri ambitioase de a dezvolta nouă kilometri de pârtii de ski și o diferență de nivel de 800 de metri, coborând de la 2.000 de metri.

În prezent, stațiunea Râușor este căutată în special în sezonul de iarnă, când pârtiile de schi și traseele de săniuș sunt acoperite cu zăpadă. Localitatea servește drept punct de plecare pentru mai multe trasee montane care străbat Munții Retezat.

Dezvoltare turistică a adus o nouă viață în zonă, atrăgând turiști dornici de aventură și relaxare în mijlocul peisajului montan al staţiunii.

Totuşi, aşa cum vă spuneam mai pe la început, locul este unul atât de pur.

Cum ajungi în staţiune te loveşte un aer puternic de munte şi simţi pe deplin că respiri. În fiecare seară am adormit la maxim 23:00 şi mi se părea că e 02:00.

Ce mi-a plăcut cel mai mult este că nu prea e semnal la telefon.

Poate suna super ciudat din partea mea care, literally, stau cu telefonul legat de mine cam 16 din 24, însă a fost magic pentru mine să mă deconectez din toate punctele de vedere.

Am uitat să vă spun că şi la Pensiunea Clif Alpin ne-am bucurat de bunătăţi tipic româneşti. Aveam o poftă de sărmăluţe ceva de speriat, deja mă gândeam cum să le fac de Crăciun. Când am văzut că avem sarmale cu smântână şi mămăliguţă, îmi venea să urlu de fericire. Şi să nu uităm de ardeiul iute, care era într-adevăr super spicy, completând perfect sarmalele.

Într-una din zile am făcut o drumeţie prin staţiune şi mi-ar plăcea să pot face asta în fiecare zi, dar nu ştiu de ce acasă nu am energia pe care o am atunci când sunt plecată. Story of my life şi pun pariu că şi la tine e la fel.

În drumeţia prin staţiune am ajuns în doi timpi şi trei mişcări la pârtie, ne-am bucurat de nişte peisaje superbe şi eu mi-am strâns şi câteva conuri şi crenguţe de brad căzute, să-mi fac o coroniţă de Crăciun şi să am amintire de la Râuşor.

Că tot vă spuneam eu mai devreme că sunt fan căldură, îmi doresc să revin în Râuşor şi atunci când se va mai încălzi pentru că, în drumul nostru spre Pensiunea Clif Alpin, am văzut o groază de locuri în care mi-aş dori să mă opresc să fac un picnic, să citesc o carte, să aud sunetul de pârâu şi să mă mai bucur puţin de natură şi de oaza asta de linişte.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și are ca sponsor principal pensiunea Clif Aplin Râușor. Ne sunt alături T&O Prodcom, cei de la cramele Chateau Cristi, cu minunatele lor vinuri, cei de la Botique Kastel Hunedoara și nu în ultimul rând Mobyl Taxi.