Duminica acasă la domnul Romanescu

Duminica mea a fost una departe de viața de părinte, schimbat scutece și tantrumuri.

A fost presărată cu distracție, vinuri de peste Prut, mâncare bună și informații culturale.

Altfel spus, am participat la aniversarea de 10 ani Craiova Blog Meet la Casa Romanescu, cunoscută drept Casa Universitarilor.

E la o aruncătură de băț de mine, de multe ori am văzut-o și mereu mi-am imaginat cum ar fi să locuiesc acolo și să ies să-mi beau cafeaua la balconul superb pe care îl are.

Am aflat mai multe informații despre evoluția orașului nostru și cum planurile erau puse la cale din Franța, până la reședința familiei Romanescu.

Casa ne-a fost prezentată de Dana Ilie, mega simpatică și carismatică, ghid turistic la Craiova Guided Tours și, după cum ați ghicit, se ocupă cu tururi ghidate în Craiova.

Dana ne-a încântat cu multe informații prețioase despre familia Romanescu, însăși de la rădăcinile acesteia.

Ne-a prezentat în detaliu casa și pe mine m-a făcut să văd în fața ochilor cum Lucia Romanescu se întâlnea cu doamnele din elita Craiovei pentru a pune la cale baluri de caritate și evenimente de strângeri de fonduri pentru proiectele promițătoare pe care le avea în minte primarul, iar Nicolae Romanescu își invita partenerii de afaceri în casa lor și acolo se înfiripau planuri mărețe.

Am aflat despre felul strategic în care Nicolae Romanescu a ales-o pe Lucia drept soție, acesta venind din anturajul familiei regale.

Dana ne-a povestit și despre copiii cuplului, 6 la număr, o fată și 5 băieți.

Fiul cel mare, Ionel, avea o minte strălucită și pasiunea lui era aviația. A gândit aparate de zbor, le-a construit și le-a condus.

Pasiunea lui este cea care îi aduce sfârșitul în timpul Primului Război Mondial, iar aceasta este o lovitură peste care familia Romanescu nu poate trece niciodată, iar relația începe să se degradeze.

Nicolae Romanescu se afundă în muncă și își dorește să-și doneze întreaga avere orașului Craiova, iar Lucia, îngrozită de această decizie, decide să divorțeze pentru a putea salva câteva proprietăți pe care să le ofere mai departe copiiilor rămași în viață.

Cum văd eu decizia Luciei?

Well, aș proceda exact la fel. Sunt egoistă și îmi doresc să-i ofer totul copilului meu întâi și mai apoi celorlalți . Apoi realizez că dacă moștenirea ar fi fost întru totul în sânul familiei Romanescu, poate azi nu aș mai fi avut ocazia de a vizita această casă și a asculta această istorie.

Cel mai mare și controversat proiect al lui Nicolae Romanescu a fost transformarea grădinii Bibescu într-un parc natural, actualul Parc Nicolae Romanescu, realizat cu ajutorul arhitectului peisagist francez Edouard Redont.

Este cel mai mare parc natural din estul Europei și a fost medaliat cu aur la Expoziția Universală de la Paris din 1900.

Crescând cu el, uneori parcă nu mi se pare așa big deal, apoi mai ajung la o plimbare prin el și mă bucur că e al nostru și e atât de frumos.

După turul cu Dana, am trecut la degustarea de vinuri de la Rădăcini, vinul de peste Prut de care vă spuneam.

Crama Rădăcini își are originea în Republica Moldova și nu este o cramă cu istorie străveche, ci este pe piața de 11 ani, făcând parte dintr-un holding cu peste 150 de magazine în Moldova, iar în România e de aproximativ 1 an și jumătate.

Sub brandul Rădăcini găsim de la spumante, la vinuri liniștite, albe, rose, roșii, tinere, maturate, mono-soiuri, cupaje.

Noi am încercat :

• Spumant Brut Blanc de Cabernet

• Ampre Viorica – vin alb sec

• Fiori Feteasca Neagra + Syrah

•  Rara Neagra + Saperavi

• Spumant roze dulce Vero di moscato

Favoritul meu a fost ultimul, e fructat, proaspăt, parcă venit să te revigoreze după toate celelalte soiuri.

Într-adevăr, e vin de desert, merge de maxim 2-3 pahare și nu o sticlă întreagă.

Am rămas plăcut surprinsă de Rara Neagra + Saperavi, deoarece eu nu sunt deloc fan al vinurilor roșii, însă acesta mi-a plăcut mult, fiind aromat și deloc rigid.

E parte din gama Ampre și e un vin roșu ușor de băut. Îmi place la nebunie și eticheta cu motive tradiționale.

Am avut și companie la vinuri, niște platouri delicioase din care brânzeturile au fost nelipsite și un tort de care mi-e poftă și acum.

Well, cam asta a fost duminica mea. O pot numi chiar perfectă pentru că ce-ți mai trebuie în viață în afară de vin și mâncare?

Stay tunned pentru o nouă ediție de povești de la un pahar de vin (sau mai multe), joi avem iarăși degustare! 🍷