Miami Bici 2: Comedie românească cu accente americane

Marţi, 5 noiembrie, în seara în care Moş Nicolae ne punea cadourile în ghetuţe am avut ocazia de a participa la proiecția filmului Miami Bici 2 la Inspire Cinema din Electroputere Mall.

Înainte de începerea evenimentului ne-am bucurat de prosecco şi delicii dulci de la Simţuri, apoi ne-am făcut stocul de snacks pentru vizionare, pentru că filmul fără nachos este pustiu.

Miami Bici 2 a fost regizat, bineînţeles, de talentatul Jesus del Cerro și a adus pe ecran o continuare plină de umor a poveștii lui Ion Bilă şi Ilie Piciu.

Focusul a fost şi de data aceasta pe cei doi vechi prieteni, desigur, care se pare că, orice ar face, nu reuşesc să se ferească de belele. Atmosfera filmului a fost în mod constant amuzantă, cu replici tipic româneşti și situații comice care au ținut publicul în priză.

Un aspect foarte interesant al filmului este locația. Filmat în U.S.A., Miami Bici 2 a adus nişte note super fresh, oferind publicului o perspectivă inedită asupra unei comedii românești. Pe lângă aspectele funny, producția a surprins și cu nişte cadre amazing.

Sinceră să fiu, deşi sunt câteva filme româneşti vechi destul de bune sau aşa am auzit, cel puţin, eu toată viaţa am avut oroare de filmele româneşti. Nu-mi plăceau de nicio culoare. Mi se păreau oldish, comuniste and so on sau poate doar eram eu prea mică pentru a înţelege mesajul. Nici nu ştiu pentru că nici nu am avut tragere de inimă, adult fiind, să încerc să mă uit la ele.

M-am uitat, ofc, la telenovelele româneşti, iar primul film autohton pe care l-am văzut în urmă cu câţiva ani a fost chiar Miami Beach. Era pandemie deja şi nu mai aveam acces în sălile de cinema, aşa că l-am văzut pe Netflix într-o seară în care nu ştiam la ce să mă uit şi, deşi nu auzisem păreri tocmai wow, mi s-a părut funny. Deci clar nu aveam cum să-i ratez continuarea. Şi dacă tot a venit vorba de pandemie, tot atunci m-am apucat de scris pe blog, găseşti aici primele articole.

Mi-e tare greu să scriu fără să vă dau spoilere, pentru că au fost câteva momente memorabile şi mi-ar plăcea să le menţionez, dar vă recomand să-l vedeţi.

Coloana sonoră a filmului a fost un alt element care a captat atenția publicului şi care, totodată, a fost funny. Piesele au fost create de artiști români, aducând un suflu contemporan și autentic, tipic românesc.

La finalul proiecției, am avut onoarea de a ne întâlni cu Codin Maticiuc și Jesus del Cerro. E puţin weird să-l vezi pe Codin mai mult de o oră în calitate de cocălărel din Buzău, care cu gândul la bogăţie pune botul la orice combinaţie dubioasă, iar apoi să întâlneşti un om normal, dar a fost super caterincă şi chill pentru o persoană publică.

Meanwhile, a avut şi un tricou foaaarte tare şi am fost foarte entuziasmată, apoi mi-am dat seama că sunt în turneu şi probabil acum joacă rolul de loverboys şi au aceste tricouri pentru fiecare oraş. But it s fine…o să trec peste asta.

Printre întrebările care i-au fost adresate în sală se numără şi „Va exista Miami Beach(sau Bici) 3?”, iar Codin ne-a spus că, în cazul în care îşi vor scoate investiţia pe acesta, da.

Până atunci, fuguţa în cinema să-l vedeţi pentru că sigur vor face trilogie şi nu puteţi să-l vedeţi pe ultimul dacă nu l-aţi văzut pe penultimul!

See ya!